Majoritatea dintre noi poate îndoi un avion de hârtie sau o barcă de hârtie. Unii pot chiar să își îndoiască o cămașă cu cravată în fața prietenilor. Este distractiv și arată cât de priceput putem fi cu degetele și ce abilități avem. Haideți să descoperim împreună ce este Origami, când a apărut, cum a devenit popular și de ce este o adevărată artă. Origami este o artă care ne învață răbdare, precizie și capacitatea de a vedea frumusețea în lucruri mici. Prin Origami descoperim lumea și pe noi înșine, dezvoltăm gândirea creativă și motricitatea fină. Să ne aprofundăm în definiția acestui termen și să explorăm istoria acestei arte care are peste 1000 de ani.
Origami: Definiție
Origami (jap. 折り紙) este o artă japoneză antică a îndoirea hârtiei fără folosirea foarfecelor și adezivului. Cuvântul "Origami" în sine provine din două rădăcini japoneze: "ori" (a îndoi) și "kami" (hârtie). În diferite culturi există denumiri proprii pentru această artă. În Coreea, de exemplu, este numită "jongi-jeobgi", ceea ce înseamnă de asemenea "îndoirea hârtiei". În Spania și în țările din America Latină se folosește termenul "papiroflexia", în timp ce în țările vorbitoare de engleză s-a impus termenul japonez "origami".
Origami este o formă de artă care necesită precizie, răbdare și gândire spațială. Fiecare îndoire, fiecare curbătură a hârtiei are o semnificație și contribuie la crearea formei finale. De la figuri simple pe care copiii le pot îndoi, până la modele complexe create de maeștri, Origami cuprinde un spectru larg de complexitate și frumusețe.
În ciuda diferențelor în denumiri și contexte culturale, esența Origami-ului rămâne neschimbată - este arta de a transforma o coală plată de hârtie într-o figură tridimensională prin îndoire. Este o artă care îmbină precizia matematică și viziunea artistică, tradiția și inovația.
Istoria Origami-ului
China antică: Nașterea hârtiei (până în secolul al VII-lea d. Hr.)
În China antică, obosită de tăblițele incomode de lemn și bambus și de mătasea și lâna costisitoare, s-a inventat până în secolul al III-lea î. Hr. hârtia din coajă de dud și bambus. Oficial, împăratului i s-a raportat despre această tehnologie abia în anul 105 d. Hr. Hârtia era folosită pentru scris, scopuri religioase și în viața de zi cu zi, de exemplu pentru celebrele lămpi cu kaide.
Introducerea în Japonia: Sămânța Origami-ului (secolele al VII-lea - al XII-lea)
În ciuda eforturilor Chinei de a păstra secretul producției de hârtie, călugărul budist rătăcitor Dan Ho a adus această cunoaștere în secolul al VII-lea în Japonia. Despre acest lucru vorbesc "Cronicile Japoneze" (Nihongi). În Japonia, hârtia a fost larg folosită în viața de zi cu zi: se fabricau separatoare, ferestre, umbrele și elemente de îmbrăcăminte din ea. A jucat un rol special în ritualurile budiste.
Reflecție filozofică: Fuziune cu budismul și Shinto (secolele al VIII-lea - al XII-lea)
În această perioadă s-a format fundamentul filozofic al Origami-ului. Budismul Zen japonez căuta adevărul în frumusețea fiecărui moment, în fragilitate și trecătoritate. Șintoismul aducea ideea prezenței unei divinități (Kami) în fiecare lucru, în special în cele neobișnuite. Astfel a apărut Origami (jap. 折り紙, hârtie îndoită) ca o artă plină de înțelesuri profunde.
Era aristocrației: Origami la curte (1185-1573)
În perioadele Kamakura și Muromachi, Origami-ul a devenit o artă și o formă de divertisment pentru aristocrație. Capacitatea de a îndoi figuri elegante era considerată o datorie pentru curteni. Notele și scrisorile erau adesea îndoire sub forma de fluturi, cocori sau figuri sofisticate, pentru a exprima astfel urări bune și sentimente.
Democratizarea artei: Origami pentru toți (1573-1867)
În perioadele Azuchi-Momoyama şi Edo, hârtia a devenit mai accesibilă, iar Origami-ul s-a răspândit printre oamenii simpli. Au apărut multe figuri noi, care au devenit clasice, precum cocorul Tsuru - un simbol al fericirii și longevității.
Sistematizare și răspândire: Primele cărți de Origami (sfârșitul secolului al XVIII-lea - mijlocul secolului al XIX-lea)
În anul 1797 a fost publicată „Senbazuru Orikata” (Cum să îndoești o mie de cocori) care prezenta descrierea a 49 de modele de cocori, referindu-se la legenda împlinirii dorințelor. În 1845 a fost publicat „Kan no mado” (Fereastra către mijlocul iernii) care prezentă și mai multe figuri variate. Origami-ul a devenit în cele din urmă un hobby accesibil tuturor straturilor sociale.
Origami modern
Dezvoltarea artei origami în secolul al XX-lea și al XXI-lea este strâns legată de numele lui Akira Yoshizawa. Acest maestru japonez a adus o contribuție neprețuită la popularizarea și dezvoltarea artei plierii hârtiei.
Akira Yoshizawa s-a născut în 1911. În tinerețea sa a lucrat ca desenator tehnic într-o fabrică și a predat geometria descriptivă. Aceste abilități au jucat ulterior un rol important în abordarea sa a origamiului. După cel de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1952, s-a întâmplat ceva care a schimbat viața lui Yoshizawa și istoria origamiului. Revista "Asahi Graph" a publicat fotografii cu figurile sale, ceea ce i-a adus maestrului o mare faimă.
După ce a devenit celebru, Akira Yoshizawa și-a dedicat viața dezvoltării și popularizării origamiului. A publicat 18 cărți despre această artă și a făcut-o accesibilă unui public mai larg. Cea mai importantă contribuție a sa a fost dezvoltarea unui sistem de simboluri pentru pliere și acțiuni în crearea figurilor. Acest sistem, care nu necesită traducere, este încă folosit de artiștii origami din întreaga lume.
Este remarcabil faptul că tocmai un profesor de geometrie descriptivă a dezvoltat un astfel de sistem de semne universal. Acest lucru arată cum experiențele anterioare ale lui Yoshizawa l-au ajutat să sistematizeze și să simplifice arta complexă a origamiului.
Pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii japoneze, Akira Yoshizawa a fost onorat cu cea mai înaltă distincție a Japoniei - Ordinul Soarelui Înălțat. A murit în 2005 la vârsta de 94 de ani, lăsând în urmă o moștenire bogată.
Moștenirea lui Yoshizawa include cărțile sale, sistemul său de semne, sute de modele originale și o abordare filozofică a origamiului ca o artă care îmbină precizia matematică și viziunea artistică. Lucrările sale continuă să inspire artiștii origami din întreaga lume, iar metodele sale de predare și sistemul său de semne rămân fundamentul pentru învățarea origamiului.
Origamiul astăzi
În zilele noastre, origamiul a depășit limitele unui simplu hobby și găsește aplicații în diverse domenii și științe ale vieții.
Origamiul este adesea utilizat ca element de decor festiv și divertisment în diferite țări. Arta plierii hârtiei a devenit un hobby popular care atrage oameni de toate vârstele prin accesibilitatea sa și posibilitatea de a crea obiecte frumoase dintr-o simplă foaie de hârtie.
În psihologie și medicină, origamiul a găsit aplicație ca formă de terapie prin artă. Această metodă ajută oamenii să facă față anxietății și furiei, promovează concentrarea și contribuie la relaxare. În lucrul cu copiii, origamiul este folosit pentru dezvoltarea motricității fine, a gândirii spațiale și pentru reducerea tensiunilor emoționale. Logopezii folosesc tehnici de origami în practica lor pentru îmbunătățirea abilităților de vorbire la copii.
Principiile origamiului au găsit aplicații neașteptate în domeniile ingineriei. În medicină, în spațiu și în inginerie mecanică, sunt folosite construcții pliabile inspirate de origami. Exemple includ stente pliabile pentru chirurgia cardiovasculară sau colectoare solare compacte pentru vehicule spațiale.
Din punct de vedere matematic, origamiul reprezintă un domeniu interesant de cercetare. Scopul artistului origami este determinarea precisă a poziției unuia sau mai multor puncte de pe foaie care definesc pliurile necesare pentru formarea obiectului final. Aceasta duce la probleme geometrice complexe.
De un interes deosebit sunt axiomele Huzita - un set de șapte reguli care descriu formal construcțiile geometrice cu origami plan. Aceste reguli se compară cu construcțiile clasice cu compas și riglă, le depășesc în unele aspecte chiar în posibilitățile lor.
Origamiul continuă să se dezvolte ca artă, știință și instrument educațional. Învață răbdare, precizie, dezvoltă gândirea spațială și creativitatea. De la figuri simple pe care le poate plia un copil până la modele matematice complexe și soluții inginericești - origamiul demonstrează că o simplă foaie de hârtie poate adăposti posibilități infinite de creativitate și inovație.
Post-scriptum
Ca tată, împăturesc regulat origami cu fiul meu în vârstă de 10 ani. Îmi place faptul că fiul meu poate trage concluziile importante prin nenumărate încercări:
- O figură frumoasă se realizează doar prin îndoire atentă și precisă. Un singur pliu incorect - și la final figura nu mai este perfectă. (Dragostea pentru detalii și atenția sunt importante pentru a obține un rezultat excelent)
- Trebuie să urmezi un anumit ghid pe care trebuie să-l memorezi. De obicei, o figură mediu complexă constă în aproximativ 50 de pași. (Este important să urmezi instrucțiunile și să-ți amintești ordinea pașilor)
- Grabă nu duce nicăieri - este mai bine să îndoi încet, dar corect, decât să te grăbești, să faci o greșeală și să începi din nou. Aici ne amintim de înțelepciunea populară: "Graba strică treaba". (Răbdarea și atenția la detalii aduc adesea rezultate mai bune decât graba)
- Dacă la a cincea încercare nu funcționează, merită să încerci de zece ori. Talentul și abilitățile naturale reprezintă doar 2% din succes, restul de 98% este practică. (Perseverența și practica constantă sunt cheia maestrului)
Mai mult decât atât, origami-ul dezvoltă foarte bine motricitatea fină. Pot ajuta fiul meu să obțină cunoștințe la școală și să ajungă la universitate, dar mintea îi aparține. Și dacă nu vrea să lucreze cu mintea în viață, poate deveni cel puțin un cofetar excelent!
Ca exemplu, aici este un videoclip în care își îndoaie un stea de origami-shuriken.