Partea 1: Introducere
„Filosofia” mea Etapele de dezvoltare a copiilor ca modele (profesionale)?
Partea 2: Echipamentul potrivit
Partea 3: Ședința foto plină de bucurie
Partea 4: De la burtica de bebeluș la adolescență
Partea 5: Fotografierea în interior
Partea 6: Fotografierea în aer liber
Partea 7: Viața de familie
Partea 8: Sfaturi și trucuri (I)
Partea 9: Sfaturi și trucuri (II)
Partea 10: Arhivarea, editarea și prezentarea fotografiilor copiilor
Text: Jens Brüggemann
Fotografii: Jens Brüggemann (147), Leonie Ebbert (44), Elli Bezensek (61), Radmila Kerl (26), Ramona Prosch (5), Kay Johannsen (4)
Schițe: Jens Brüggemann (27)
Partea 1: Introducere
Fotografierea copiilor este o zonă frumoasă, dar în același timp și dificilă. Frumoasă pentru că puține lucruri sunt la fel de minunate ca râsul copiilor (care se joacă, sunt fericiți, se distrează).
Și frumoasă și din cauza faptului că, odată ce ajung la o anumită vârstă și cât timp se distrează pozând, copiii sunt plini de zel și entuziasm. Sunt cei mai recunoscători modele, deoarece în mod normal se simt mângâiați când sunt fotografiați (și se bucură ulterior de aproape fiecare fotografie)!
(Fotografie: Radmila Kerl)
Dificilă este fotografierea copiilor, deoarece modelele tinere sunt în general mai puțin răbdătoare decât adulții. Motivarea copiilor este așadar una dintre sarcinile principale ale fotografului.
Fotografierea copiilor este însă dificilă și datorită faptului că aceștia sunt mereu în mișcare, iar noi, fotografilor, ni se cer cerințe deosebite, similare celor ale fotografilor de acțiune sau sportivi.
(Fotografie: Ramona Prosch)
„Filosofia” mea
Mai întâi câteva observații cu privire la fotografia în general. Odată cu apariția fotografiei digitale, procesul de lucru (fluxul de muncă) al fotografului s-a schimbat fundamental. Chiar dacă în era analoagă, când încă se fotografia pe peliculă, retușarea și editarea imaginilor pe computer erau deja existente, „photoshopping-ul” s-a impus cu adevărat odată ce aproape toată lumea avea nevoie de computer pentru a face imaginile fotografiate digital disponibile și vizibile în primul rând.
Computerul este astăzi o unealtă de lucru indispensabilă pentru un fotograf (indiferent dacă această activitate este desfășurată ca profesie principală, secundară sau ca hobby); la fel de indispensabil ca și aparatul foto și obiectivele. Cei mai mulți fotografi își petrec mai mult timp la calculator decât în spatele camerei!
(Fotografie: Jens Brüggemann)
Dar timpul petrecut la calculator este întotdeauna folosit în mod înțelept? După experiențele mele, trebuie să mă tem că nu. Nu de puține ori am constatat în workshop-urile pe care le-am susținut că, în ciuda erorilor în compoziția fotografiei sau a elementelor deranjante din fundal, se continuă să se fotografieze în mod conștient. De exemplu, la portretele deasupra capului se lasă inutil de mult „aer”, până la un sfert din imagine; sau o cutie de cola aruncată cu nepăsare rămâne lângă model, în loc să fie luată rapid și așezată sau cel puțin îndepărtată în afara cadrului fotografiei.
Ca justificare pentru continuarea fotografierii se invocă faptul că aceste erori (bineînțeles observate) s-ar dori a fi eliminate mai târziu, la editare pe computer...
Programele de editare a imaginilor, în special Adobe Photoshop, sunt instrumente „puternice”; poți face o mulțime de lucruri minunate cu ele. Dar poți și să faci o mulțime de modificări inutile și „kitsch-ificate”, și cea mai mare greșeală pe care o fac mulți fotografi este editarea prea extensivă a fotografiilor lor pe computer.
Nu trebuie să se vadă că imaginile au fost editate, susține și asistenta mea, Leonie.
Care dintre noi se distrează cu adevărat să ștergă o cutie de cola ruginită din toate fotografiile?
În schimb, sunt permise şi „creații” creative la computer care își propun să „pimp-uiască” efectiv fotografiile, să le modifice astfel încât să creeze lumi artificiale, să schimbe culorile pentru o exprimare artistică sau alte lucruri asemănătoare.
(Fotografie: Elli Bezensek)
Deviza ar trebui să fie: „Cât mai puțin posibil, cât mai mult necesar.”
Mai observ că mulți fotografi sunt „orbi tehnologic”. Se concentrează aproape exclusiv pe camerele lor cu cele 4328 de funcții diferite și uită complet că, în fotografie, contează în primul rând: vederea, observarea, momentul special, clipele semnificative. Chiar și mai mult la fotografierea copiilor!
(Fotografie: Jens Brüggemann)
Stadiile de dezvoltare
Nu doar pentru propriii părinți este interesant „parcursul” unui copil, ci și cei din afara familiei vor urmări cu mare interes schimbările prin care trece un copil în primii ani de viață. 
(Foto: Jens Brüggemann)
Aici nu este vorba doar de schimbările în aspectul micuțului, ci și de progresele în dezvoltarea fizică și mentală, care ar trebui să fie înregistrate (așa cum ar fi „momentele cheie” ale devenirii adulte sau a deveniți singur).
(Foto: Leonie Ebbert)
Cu toate că acest caracter aproape „documentar” poate avea o valoare aproape științifică, ar trebui să vă amintiți întotdeauna că principalul scop este să realizati fotografii deosebit de reușite ale puilor dvs. (sau chiar ale copiilor altora). Nu urmărim o fotografie științific-corectă, care este plictisitoare (deoarece este strict documentară).
Ambiția noastră de a crea fotografii care, indiferent de conținut, sunt o încântare pentru ochi, doar prin perspectiva creativă și realizarea lor.
Copiii ca modele (profesionale)? O privire critică
Desigur, părinții - pe bună dreptate! - sunt mândri atunci când copiii lor sunt fotogenici și zâmbesc aproape profesional către aparatele de fotografiat ale tatălui, mamei, bunicilor, bunicilor sau mătușilor. Dar nu fiecare copil poate deveni un supermodel. Și chiar vreți asta (ca părinte)?
Ce se întâmplă cu toți copiii-staruri? Este cu adevărat benefic pentru evoluția micilor să fie condus sistematic de la o ședință foto la alta, în loc să se joace prin pădure? Nu li se ia puțin din copilărie cu asta?
(Foto: Jens Brüggemann)
Cu siguranță, mulți copii se distrează când se deghizează și stau în fața camerei. La început. Dar când „noul joc” devine muncă, obligație, când trebuie să respecte termene și modelul de copil „să funcționeze”, chiar dacă nu are chef de fotografii, atunci ar trebui să fie clar pentru toată lumea că există lucruri mai importante și mai benefice pentru dezvoltarea copilului decât să fie grăbiți de la o ședință foto la alta.
(Skizze: Jens Brüggemann)
Niciodată nu mi-aș cere fiului meu să stea în mod regulat „profesional” în fața camerei. Și probabil că este destul de greu pentru el când „tatăl” are mereu camera digitală la el la fiecare petrecere de familie, fiecare excursie, fiecare vacanță și o folosește extensiv...
