Luna (în dreapta jos) și Venus (în stânga sus). Expunerea a fost de 3 secunde, cu un obiectiv de 60 mm, diafragmă 1:5,6 la ISO 200:
1. Fotografii de atmosferă la amurg
A fotografia înseamnă, în mare parte, "a crea imagini folosind lumină". Acest lucru este cunoscut în general; de aceea multe camere foto dispar în momentul în care lumina începe să scadă și crepusculul se instalează.
Se uită adesea că poze bune pot fi realizate și în condiții de lumină redusă, deoarece orice cameră poate acumula lumina disponibilă printr-o expunere îndelungată, cât timp este necesar pentru a obține o fotografie corect expusă.
În unele cazuri, aceasta poate însemna mai multe secunde sau chiar minute. În acest sens, o cameră este mult mai eficientă decât ochii noștri, de aceea merită să căutăm subiecte chiar și atunci când nu mai putem percepe prea mult din cauza întunericului.
Se adaugă și faptul că ochii noștri, în condiții de lumină redusă, nu mai pot distinge culori, ci doar tonuri de gri. Motivul este că ochii trec în modul "vizibilitate scăzută" (vedere nocturnă) și folosesc un alt aparat de vedere, anume celulele foto-stick în locul celulelor conice de zi. Celulele foto-stick pot distinge doar valorile de luminanță, ceea ce se reflectă în înțelepciunea populară "Noaptea toate pisicile sunt gri". În același timp, pierdem capacitatea de a vedea clar, adică cu o rezoluție mare, în întuneric.
Simularea vederii în condiții de lumină scăzută: sus în lumina zilei, jos la începutul crepusculului. Culorile și claritatea imaginii sunt pierdute pentru ochiul uman.
O cameră nu este afectată de aceste limitări. Aceasta poate să producă fotografii clare și colorate chiar și mult timp după apus, când citirea unei ziare în aer liber fără lumină suplimentară este deja imposibilă, devenind astfel capabilă să producă fotografii clare și colorate.
Aceasta înseamnă că este nevoie de abilități de abstractizare, intuiție și ceva experiență pentru a găsi subiecte în întuneric, deoarece nu le vedem așa cum ar putea arăta pe fotografia ulterioară. În același timp, trebuie să ne confruntăm cu provocări tehnice, deoarece fotografierea în condiții de lumina redusă ridică probleme de operare a unor camere; fie că e vorba de citirea dificilă a elementelor de control sau de eșuarea funcțiilor, cum ar fi autofocalizarea sau măsurarea expunerii.
Aceste dificultăți nu ar trebui să ne descurajeze de la fotografierea în lumină slabă sau chiar întuneric avansat, deoarece recompensa pentru eforturi poate fi rezultate extrem de remarcabile.
Simularea impresiei vizuale (sus). În contrast, camera percepe culorile și face un subiect să pară mai luminos printr-o expunere corespunzătoare.
Această serie de tutoriale se concentrează pe "fotografia astrologică și a cerului", un domeniu care de obicei devine interesant atunci când soarele nu mai se găsește deasupra orizontului. Atunci Luna, stelele, planetele, Calea Lactee și alte obiecte din Univers și fenomene atmosferice de pe Pământ devin subiectul principal sau cel puțin decorul.
• Echipament de blitz
Procedură
1. Pregătire
În cazul fotografiilor la amurg cu corpuri cerești, planificarea și pregătirea sunt esențiale. În cel mai simplu caz, subțirea semilună crescândă de pe cerul serii după apusul soarelui poate fi alesă ca un ingredient impresionant pentru o peisaj. Și mai impresionant este întâlnirea Lunii cu planeta Venus, a treia cea mai strălucitoare stea după Soare și Lună, care este vizibilă. Periodic, Venus este "steaua de seară", luni mai târziu devine "steaua de dimineață". În fiecare lună există o seară sau o dimineață în care Luna este aproape de Venus. În calendarul astronomic se menționează: "Lună lângă Venus", iar cea mai mică distanță variază de fiecare dată. Cine dorește să facă astfel de fotografii în mod sistematic, va trebui să se documenteze în domeniul astronomiei.
Fragment din calendarul astronomic „Anul ceresc 2008”, editura Kosmos, ISBN 978-3440110218). Se anunță o întâlnire între semiluna și planetele Venus și Saturn.
Să presupunem că Venus este în prezent "steaua de seară" și primește "vizita" Lunii într-o anumită zi, menționată în calendarul astronomic. Atunci este o idee bună să cauți cu o seară înainte un loc potrivit de unde să poți vedea atât întâlnirea celor doi corpuri cerești, cât și un prim plan interesant pentru o compoziție reușită. Fie că este vorba de un copac deosebit de impresionant, un edificiu istoric sau un peisaj frumos, acest lucru rămâne la latitudinea ta.
După apusul soarelui, îndreaptă-ți privirea spre vest, acolo unde a apus soarele, și orientează-te către Venus, care arată ca o stea strălucitoare. Poate că poți vedea deja semiluna, însă aceasta este încă la o distanță bună de Venus, deoarece Luna se va apropia de Venus abia în ziua următoare. Venus va fi la aceeași oră la aceeași poziție în ziua următoare, astfel încât poți face fotografii de test pentru a găsi distanța focală potrivită.
În ziua evenimentului ceresc iminent "Lună lângă Venus", pregătește-ți excursia foto: încarcă complet bateria aparatului foto și, dacă este posibil, ia cu tine bateria de rezervă sau bateriile de rezervă. Expunerile lungi pot crește semnificativ consumul de energie al camerei. Asigură-te că ai și o cartelă de memorie cu capacitate suficientă. Nu uita să iei și trepiedul și declanșatorul cu fir, precum și restul accesoriilor.
2. Efectuarea setărilor de bază
Deplasează-te la locația de fotografiere aleasă de tine, ideal înainte de apusul soarelui, astfel încât să îți poți asambla echipamentul în lumina zilei, fără a intra sub presiunea timpului.
O dificultate constă în găsirea celei mai bune focalizări pe "infinit", deoarece cele mai multe obiective cu autofocalizare permit focalizarea dincolo de marcajul "infinit". Atât timp cât este încă lumină, poți folosi un orizont îndepărtat și focalizarea automată. Odată ce este întuneric, poți să încerci cu Luna, dar în niciun caz cu obiecte în formă de stea, deoarece în multe cazuri autofocalizarea nu va funcționa corect. După ce ai realizat focalizarea, mută obiectivul pe focalizarea manuală, adică de la "AF" la "MF", pentru a evita ca aparatul de fotografiat să scoată la fiecare fotografie la loc schimbarea focalizării. Este de preferat să ai un aparat foto DSLR cu "Live-View", astfel încât imaginea să fie afișată pe ecranul camerei.
Apoi folosește cel mai mare grad de mărire al ecranului pentru a regla focalizarea manual.
Focalizarea pe o stea strălucitoare cu funcția "Live-View" a unui Canon EOS 20Da. În imaginea de sus, steaua este încă neclară, iar în cea de jos este focalizată.
Următoarele setări ale camerei sunt recomandate:
Formatul fișierului
Totdeauna captează imagini de acest tip în format RAW. În cele din urmă, este vorba despre a surprinde motive cu o variație de contrast (dinamica) parțială, și despre resursele disponibile în procesarea ulterioară a imaginii. Un fișier RAW conține mult mai multe date decât o fotografie în format JPG. Dacă încă nu ești familiarizat cu procesarea fișierelor RAW, setează-ți aparatul foto să salveze simultan fișiere RAW și JPG. Astfel, te poți ocupa mai târziu de RAW-uri. Eu însumi salvez întotdeauna JPG-uri la cea mai mică calitate, ceea ce îmi ușurează selecția celor mai bune imagini mai târziu pe PC, deoarece JPG-urile se afișează mai bine în previzualizare și se deschid mai rapid.
Setările calității imaginii la un Canon EOS 450D: A fost ales formatul RAW, în timp ce fotografia este salvată și în formatul JPG.
Valoarea ISO
Începe seria ta de fotografii cu ISO 100, adică nivelul cel mai scăzut, pentru a menține zgomotul imaginii la un nivel cât mai scăzut posibil.
Reglajul valorii ISO la un Canon EOS 450D.
Balanţa de alb
Un cer de asfinţit poate avea o culoare proprie pronunțată, care provoacă probleme balanței automatice de alb a camerei. Prin urmare, setarea pe "Lumina zilei" (simbol: "Soare") este cea mai bună opțiune.
Setarea balanței de alb la un Canon EOS 450D pe Lumina zilei (5200 Kelvin).
Reducerea zgomotului
Dacă aparatul dvs. foto dispune de setarea "Reducere zgomot pentru expuneri lungi", aceasta ar trebui să fie activată. Totuși, fiți pregătit pentru faptul că aparatul foto va captura o imagine întunecată cu aceeași "durată de expunere" după fiecare fotografiere cu expunere mai lungă (de la o secundă în sus) și în acest interval nu va fi posibilă o altă fotografiere. Aceasta înseamnă că, de exemplu, după o expunere de 5 secunde, aparatul foto va fi blocat timp de alte 5 secunde. Cu setarea "Reducere zgomot la ISO ridicat" (modele Canon EOS mai recente), eu însă nu am avut experiențe bune și așa că o las întotdeauna dezactivată.
Setarea reducției zgomotului pentru expuneri lungi la un Canon EOS 450D. Alegeți setarea "Pornit" și nu "Automat".
Program de expunere
Porniți în asfințitul încă luminos cu modul timp (setarea "A" sau "Av"), în care puteți selecta diafragma, în timp ce aparatul foto determină și controlează timpul de expunere corespunzător folosind măsurarea expunerii.
Setarea timpului (Av, prioritatea diafragmei) pe selectorul Canon EOS 450D.
Metoda de măsurare
Măsurarea pe mai multe zone oferă în general rezultate bune.
Selectarea măsurării pe mai multe zone ca metodă de măsurare a expunerii pe un Canon EOS 450D.
Diafragmă
La selectarea diafragmei, nu optați inițial pentru o diafragmă complet deschisă (cea mai mică valoare de diafragmă), ci închideți obiectivul cu unul sau mai bine două trepte, ceea ce contribuie la calitatea imaginii.
3. Realizarea fotografiilor
Acum observați evenimentele după apusul soarelui și începeți primele fotografii de îndata ce obiectele din cerul pe care doriți să le fotografiați devin vizibile cu ochiul liber. În ceea ce privește expunerea, puteți avea încredere în valorile automate de expunere cât timp este încă destul de luminos.
Totuși, seria de expunere merită, în care folosind corecția manuală a expunerii, conduce intenționat la o subexpunere (setarea la valorile "-2" și "-1") sau supraexpunere (valorile "+1" și "+2").
Exemplu Canon EOS 450D: Corecția manuală a expunerii este setată la "-2", ceea ce înseamnă o subexpunere intenționată cu două trepte față de valoarea automată.
Cu înaintarea întunericului, poate să apară situația în care chiar și o corecție manuală a expunerii de plus/minus două trepte nu este suficientă pentru a asigura o expunere optimă.
Atunci aparatul foto trebuie setat în modul manual ("M"), în care diafragma și timpul de expunere pot fi selectate liber.
Setarea manuală a expunerii ("M") pe un Canon EOS 450D.
Faceți cu siguranță fotografii repetate, deoarece înaintarea asfințitului oferă o relație în continuă schimbare între luminozitatea cerului pe de o parte și lumina restantă pentru iluminarea prim-planului pe de altă parte. Este important să surprindeți momentul când luminozitatea ambelor componente este echilibrată, astfel încât cu o singură imagine să puteți expune corect atât cerul, cât și prim-planul. Fereastra de timp pentru acest statut optim poate fi uneori doar zece minute, pe care nu ar trebui să le ratați.
Cele mai bune efecte sunt obținute când cerul are încă o lumină scăzută și chiar apare albastru. Luați în calcul, poate, că clădirile istorice sau o biserică pot fi iluminate într-un anumit moment, deci luminate. Aceasta poate deveni o problemă în cazul în care acestă lumină de adițional este atât de strălucitoare, încât este dificil să se evite supraexpunerea atunci când se dorește să se surprindă în același timp obiecte astronomice. Cu toate acestea, această lumină suplimentară poate contribui la farmecul unei fotografii.
Dacă obiectele prime-plan sunt la îndemâna unei lanterne sau a unui bliț, acestea pot fi iluminate în timpul expunerii pentru a evita apariția lor prea întunecate sau ca siluete doar pe fotografie.
Imaginea din stânga a fost realizată fără iluminare suplimentară, în exemplul din dreapta fațada bisericii a fost iluminată cu un bliț pe durata expunerii.
Înaintarea întunericului va necesita întotdeauna expuneri mai lungi. Acest lucru crește riscul ca obiectele cerului să apară neclare, ca stele sub formă de linii mici sub influența rotației Pământului.
Pentru a evita acest lucru, vă rugăm să aveți grijă să nu depășiți următoarele timpi de expunere:
| Distanta focală [mm] | Timp de expunere [s] |
| 10 | 14 |
| 15 | 9 |
| 20 | 7 |
| 24 | 6 |
| 28 | 5 |
| 35 | 4 |
| 50 | 3 |
| 85 | 2 |
| 100 | 1 |
Tabel 1: Acest tabel oferă o valoare de referință pentru timpul maxim de expunere admisibil, cu care stelele sunt încă reprezentate ca puncte și nu ca linii. Calculul este destul de complicat de fapt: nu numai lungimea focală utilizată este luată în considerare, ci și dimensiunea pixelului cipului de captură și regiunea cerului fotografiată. Pentru a simplifica lucrurile, tabelul conține cea mai nefavorabilă situație, adică a fost creat sub premiza că dimensiunea pixelului este doar de 0,01 mm (10 µm), este fotografiată o regiune a cerului în care rotația cerului este cea mai rapidă și steaua se deplasează cu o valoare sub două pixeli. În practică, aceste valori pot fi adesea dublate sau chiar triplate, fără ca o reprezentare liniară a stelelor să fie observată. Cu toate acestea, rămâne un fapt că, de exemplu, cu un obiectiv de 100 de milimetri, deja după câteva secunde de expunere, la o examinare critică se formează linii de stele.
Ajungând la limita timpului maxim de expunere admisibil, valoarea ISO trebuie crescută și diafragma trebuie deschisă până la valoarea sa maximă. Zgomotul imaginii crescut datorat valorilor ISO mai mari și perturbarea calității generale a imaginii cauzate de diafragma deschisă reprezintă în orice caz o alegere preferabilă față de o reprezentare liniară a stelelor.
Acest fragment de imagine arată stele ușor sub formă de linii, cu toate că s-a folosit un obiectiv ușor de unghi larg. Motivul este timpul de expunere prea lung de 60 de secunde.
Odată cu venirea nopții, temperaturile exterioare scad. În funcție de obiectivul utilizat, acest lucru poate duce la o deplasare a focalizării. Prin urmare, este recomandabil să verificați din când în când punctul de focalizare optim.
4. Procesarea imaginilor
De regulă, fotografiile la înserare nu necesită o abordare specială și pot fi procesate cu același flux de lucru pe care îl folosiți și pentru fotografiile normale de zi. La "dezvoltarea" fișierelor RAW, puteți efectua o ușoară reducere a zgomotului. În schimb, în general prefer să renunț la ascuțire, deoarece astfel stelele obțin adesea un aspect ne-natural.
Acest fragment din modulul "Adobe Camera RAW", cu ajutorul căruia fișierele RAW de la aparatele foto digitale pot fi "dezvoltate" în "Photoshop" și "Photoshop Elements", indică două poziții: Dezactivarea ascuțirii (săgeata roșie sus) și utilizarea unei redresări a zgomotului (săgeata roșie jos). Cea mai bună setare a cursorilor de reducere a zgomotului variază în funcție de aparatul foto utilizat și setările acestuia. Cel mai bine este să activați "previzualizarea" și să măriți o secțiune relevantă a imaginii la 100 la sută.
5. Exemple de fotografii
Venusul strălucitor (vizibil în ramurile copacului) trece pe lângă roiul de stele Pleiade („Cele Șapte Sori”, în partea dreaptă deasupra lui Venus). O astfel de constelație este vizibilă de mai multe seri la rând, deoarece Venus se deplasează încet în comparație cu stelele. S-a folosit un obiectiv puternic de 85mm cu diafragma 1:1,8, ISO 1000. Expunerea a fost de trei secunde.
Cerul stelar deasupra Castelului „Solitude” la Stuttgart. Iluminarea castelului noaptea a făcut posibilă această imagine. Lungimea focală a fost de 20mm. Expunerea a durat 10 secunde la diafragma 1:3,5 și ISO 800.
Constelația Orion și cea mai strălucitoare stea fixă, Sirius, au fost fotografiate cu un obiectiv unghiular de 35mm. Expunerea a durat 10 secunde la ISO 1000 și diafragma 1:2,0:
Pentru această fotografie s-a folosit, de asemenea, un obiectiv de 35mm. Diafragma a fost setată la 1:2,8, valoarea ISO la 1000, iar timpul de expunere a fost de 10 secunde.
La orizont, semiluna își face apariția, iar celelalte două corpuri cerești nu sunt stele, ci planetele Venus (în stânga) și Jupiter. Obiectiv de 135mm, diafragma 1:2,8, ISO 400, timp de expunere de 3 secunde.
În partea de sus stânga este vizibil Venusul strălucitor, în timp ce luna se află în imediata apropiere a roiului de stele „Pleiade”. Lungimea focală de 200mm, ISO 800, timp de expunere de 2 secunde la diafragma 1:3,5.
Pe această imagine se vede semiluna îngustă și – foarte aproape de orizont – greu de observatul planetei Mercur. Cu o lungime focală de 420mm, timpul de expunere la ISO 800 și diafragma 1:5,6 a fost doar o secundă. Suficient de lungă pentru a arăta „lumina cenușie” a lunii, adică partea sa întunecată reflectată de pe Pământ pe Lună de lumina soarelui. Cauza luminii cenușii este lumina solară reflectată de pe Pământ pe Lună.
Mențiune personală: Toate exemplele de imagini folosite nu sunt fotomontaje, ci sunt rezultatul unei singure expuneri.
Se continuă cu Partea 2: „Fotografiile cu urme de stele”
