Wildcard-uri în Linux: înțelegerea și utilizarea caracterelor joker

Lucrul cu fișiere în Linux poate fi consumator de timp, mai ales când vine vorba despre interacțiunea cu volume mari de date. Aici intervin Wildcards sau markerii, care te ajută să navighezi și să găsești fișiere mai eficient și mai rapid. Acest ghid îți va arăta diferitele tipuri de Wildcards în Linux și îți va explica cum să le folosești în terminal.

Principalele concluzii

• Wildcards sunt simboluri speciale care reprezintă alte caractere și ajută la rafinarea căutărilor.
• Cele mai comune caractere Wildcard sunt asteriscul (*), semnul întrebării (?) și parantezele pătrate ([]).
• Poți combina Wildcards pentru a obține rezultate de căutare mai precise sau mai generale.

Folosirea Wildcards în Linux

Wildcards și semnificația lor

Wildcards sunt simboluri utilizate în linia de comandă pentru a selecta grupuri de fișiere sau fișiere specifice pe baza numelui lor. Un exemplu tipic în terminal este asteriscul (*), care reprezintă zero sau mai multe caractere.

Afișarea tuturor fișierelor cu un anumit început

Presupunând că vrei să listezi toate fișierele care încep cu litera „S”. Poți face asta folosind următoarea comandă:

ls S*

Această comandă îți va arăta toate fișierele care încep cu litera "S", urmate de orice alte caractere.

Filtrarea fișierelor cu extensii specifice

Dacă de exemplu vrei să listezi toate fișierele care se termină cu "A2", poți face asta așa:

ls *A2

Această comandă îți va arăta toate fișierele care se termină cu „A2”, indiferent dacă au o extensie precum.txt sau.pdf.

Specificează șiruri de caractere cu markerii

Uneori ai nevoie de o căutare mai specifică. Să presupunem că vrei doar fișierele care încep cu "SO". Comanda ar fi:

ls SO*

Aici, „SO” este combinat cu orice alte caractere pentru a returna o listă filtrată a fișierelor.

Folosirea semnului întrebării pentru căutările Wildcard

Semnul întrebării (?) reprezintă exact un caracter. Dacă cauți un fișier precum „TO”, poți de asemenea să introduci:

ls T?

Această comandă va găsi „TO” dar și „TA”, „TB” etc., pentru că semnul întrebării reprezintă câte un caracter diferit.

Șiruri de caractere ambigue

Dacă cauți un fișier al cărui nume este format din trei caractere, unde două dintre ele sunt necunoscute, poți folosi semnul întrebării pentru caracterele necunoscute:

ls???A3

Aceasta va găsi fișiere precum „P1A3”, „P2A3” și așa mai departe.

Folosirea parantezelor pătrate

Cu paranteze pătrate poți specifica intervale sau caractere specifice. De exemplu, pentru a afișa doar fișierele care conțin „E”, „N” sau „O” în mijloc, poți folosi următoarea comandă:

ls S[EN]*

Aici, sistemul caută în mod explicit fișiere care încep cu „S” și au „E” sau „N” ca al doilea caracter.

Combinarea Wildcards

Combinarea diferitelor Wildcards te poate ajuta să cauți și mai specific. De exemplu, pentru a afișa toate fișierele care conțin un număr între 1 și 3, comanda arată astfel:

ls *[1-3]*

Aici, asteriscul este utilizat ca marker pentru orice caractere, în timp ce parantezele specifică numărul între 1 și 3.

Filtrarea unor caractere specifice la început sau la sfârșit

Dacă vrei ca lista de fișiere să afișeze doar acelea care încep cu un număr între 0 și 9, poți implementa lucrul acesta astfel:

ls [0-9]*

Aceasta îți va afișa toate fișierele care încep cu un număr.

Rezumat – Cum funcționează Wildcards în Linux

Înțelegerea și implementarea Wildcards în Linux este esențială pentru a naviga eficient într-o structură de fișiere. Fie că cauți fișiere specifice sau vrei să filtrezi grupuri, markerii îți permit o muncă concentrată cu terminalul. Cunoașterea diferitelor Wildcards și a combinațiilor lor îți va crește considerabil productivitatea.