Iată o prezentare generală a fiecărui capitol:
Partea 01 - "Profesia visurilor" Fotograf de concerte?
Partea 02 - Întrebări juridice
Partea 03 - Aspecte deosebite ale fotografiei de concerte
Partea 04 - Comportamentul în "groapă"
Partea 05 - Echipamentul util pentru fotografi de concerte
Partea 06 - Sfaturi și trucuri de la profesioniștii (în fotografie de concerte)
Partea 07 - Compunerea imaginii (Partea 1)
Partea 08 - Compunerea imaginii (Partea 2)
Partea 09 - Setările recomandate ale camerei
Partea 10 - Postprocesarea
Figura 8.1: Trebuie să surprinzi momente spectaculoase, dar și emoționante în fotografia de concerte. Cine își construiește și își structurează în mod conștient imaginile, obține fotografii impresionante ale marilor artiști. Aici, extraordinarul clarinetist Giora Feidman a fost celebrat la concertul său la Filarmonica din Berlin cu ocazia împlinirii a 75 de ani, ceea ce l-a emoționat vizibil. Canon EOS-1D Mark IV cu EF 2,8/24-70mm la o distanță focală de 38mm. 1/160 secundă, diafragmă 3,2, ISO 1.000. Prioritate la obturato...
(Foto © 2013: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
8.1 Captarea atmosferei din public
Cine dorește să arate prin fotografiile sale cât de reușit a fost concertul, ar trebui să fotografieze nu doar muzicienii de pe scenă, ci și oamenii din public. Aici, prin fețele strălucitor de fericite (sau, în cel mai rău caz, de dezamăgite) se vede dacă concertul a fost un succes sau nu.
Fotografierea publicului (sau a părților din acesta) este, în general, lipsită de probleme din punct de vedere legal. Aveți în vedere însă că nu fotografiați portrete individuale și apoi le folosiți comercial în alt context. Acest lucru nu este acoperit nici de consimțământul de fotografiere oferit de organizator.
În schimb, puteți fotografia părți ale publicului și puteți folosi aceste fotografii pentru a relata despre concert.
Figura 8.2: Publicul se distrează, atmosfera este minunată: Fani la concertul Sunrise Avenue- de pe 27 august 2012. Astfel de fotografii nu ar trebui să lipsească din relatarea unui concert. Nikon D4 cu 2,8/14-24mm Nikkor la o distanță focală de 14mm. 1/100 secundă, diafragmă 2,8, ISO 4000.
(Foto © 2012: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.3: Cântărețul BOSSE la concertul său în C-Halle din Berlin pe 4 mai 2013. Dacă poți fotografia artistul în mijlocul publicului, atmosfera concertului poate fi evidentă mult mai bine. Așa că practic reușești două obiective cu o singură lovitură (portretul artistului și fotografia atmosferei din public). Totuși, "spălatul de mulțime" a devenit tot mai rar în ultimii ani, și din motive de securitate, iar faptul că acest lucru se întâmplă în primele trei cântece este, de asemenea, extrem de puțin probabil. Canon EOS-1D X cu EF 2,8/24-70mm la o distanță focală de 24mm. 1/160 secundă, diafragmă 3,2, ISO 2.500.
(Foto © 2013: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
Figura 8.4: Aici am ales un unghi de fotografiere mai îndepărtat: Din public am putut să surprind brațele întinse ale fanilor entuziasmați în prim-plan ca dovadă a atmosferei minunate de la concert, în timp ce H-Blockx își desfășurau activitatea în fundal. Aveți în vedere însă că astfel de fotografii sunt permise doar cu permisiunea explicită a organizatorului concertului (și ulterior publicate). Fotografia arată H-Blockx la concertul lor din 31 august 2010 la ZFR din Bochum/Witten. Nikon D3S cu 2,8/24-70mm Nikkor la o distanță focală de 50mm. 1/250 secundă, diafragmă 2,8, ISO 6.400.
(Foto © 2010: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
8.2 Căutarea unor poziții neobișnuite
Anumite fotografii sunt deosebit de spectaculoase pentru că au fost realizate dintr-un punct de vedere neobișnuit. Cu toate acestea, o condiție necesară este ca fotografii să aibă posibilitatea de a înlocui nu doar locurile (obisnuite) din groapa de presă. Așadar, cine vrea să se apropie mai mult de artiști sau să folosească o altă poziție exclusivă (de exemplu, din pupitru sau din public) pentru fotografiile sale, are nevoie de o autorizație specială din partea organizatorului.
Vă rugăm să rețineți că terții (de exemplu, membrii trupei sau tehnicianul de lumină sau sunet) nu sunt împuterniciți să vă ofere poziții speciale pentru fotografie; este întotdeauna decizia organizatorului dacă să permită sau să refuze acest lucru. Dacă securitatea vă atribuie un loc deosebit de interesant, atunci puteți presupune deja că acest lucru a fost aprobat de organizator. Securitatea este brațul executiv al organizatorului; ei lucrează strâns împreună și persoanele de securitate știu de obicei exact ce li se permite, care sunt pozițiile fotografice acceptate - și care nu sunt.
Figura 8.5: Dieter Thomas Kuhn la concertul său de la Waldbühne din Berlin pe 6 august 2011. Această fotografie beneficiază și ea de interacțiunea muzicianului cu fanii săi. Unghiul de vizualizare neobișnuit a fost posibil pentru că fotograf...
(Foto © 2011: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
Figura 8.6: Această fotografie surprinde atât prin poziția sa neobișnuită a camerei (a fost fotografiată din rândurile orchestrei) cât și prin privirea critică, aproape răutăcioasă a dirijorului Christian Thielemann, care la acea vreme (fotografia din 22 mai 2008 la Admiralspalast din Berlin), era încă dirijor general al Filarmonicii din München. Din 2012 este director artistic al Sächsische Staatskapelle Dresden și din 2013, de asemenea, director artistic al Festivalului de Paște de la Salzburg.
(Foto © 2008: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
8.3 Prezentari de scenă și imagini spectaculoase
Anumite trupe – adesea mai cunoscute – folosesc, pe lângă tehnologia avansată a luminilor, construcții de scenă și imagini elaborate. Aici se aplică regula de aur: fotografiați! Noi, fotografilor, beneficiem foarte mult de astfel de elemente speciale. Încercați totuși să fotografiați muzicienii în concordanță cu fundalul spectaculos, deoarece doar construcțiile sau imaginile de scenă în sine sunt neinteresante. Ar trebui întotdeauna să existe o legătură între concert sau muzicieni prin compoziția fotografică.
Figura 8.7: Roger Waters în timpul concertului The Wall din 15 iunie 2011 din Berlin (în fața simbolului: cerc roșu cu cameră de supraveghere neagră). Canon EOS-1D Mark IV cu EF 2,8/24-70mm la o distanță focală de 34mm. 1/125 secundă, Diafragmă 2,8, ISO 1.250. Prioritate de obturare (automată de diafragmă) cu metodă de măsurare a expunerii prin spotmetering.
(Foto © 2011: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
Figura 8.8: Muse la concertul din Waldbühne Berlin pe 14 iulie 2013. Canon EOS-1D Mark IV cu EF 2,8/70-200mm la o distanță focală de 70mm. Astfel de imagini neobișnuite și politice ale construcțiilor de scenă nu ar trebui să lipsească din rapoartele despre concerte. 1/160 secundă, Diafragmă 5,6, ISO 1.000. Setarea manuală a parametrilor de expunere.
(Foto © 2013: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
8.4 Fotografii în unghiuri diferite
Multe fotografii – nu doar în fotografie de concert – își au efectul pentru că au fost realizate (intenționat!) în unghiuri ușor inedite din motive de design. Trebuie însă să aveți grijă ca aparatul de fotografiat să nu fie ținut prea înclinat. Dacă orizontul începe brusc să treacă printr-o parte și alta (sau chiar mai în unghi), arată rar bine. Ideal, din punct de vedere al compoziției vizuale, sunt unghiurile între 10 grade și maxim 40 de grade. Astfel de înclinări sunt percepute de privitor ca dinamice, fără a fi deranjante.
Rețineți totuși că aceste recomandări generale trebuie luate cu prudență. De fapt, totul depinde întotdeauna de subiect, de faptul că (și în ce măsură) ar trebui să fie ținut aparatul foto înclinat – sau mai bine să nu fie.
Figura 8.9: Culcha Candela la concertul lor din 20 august 2011 la festivalul de corturi Ruhr în Bochum/Witten. Trupa a fost în mișcare (rapidă) întreaga perioadă. Am decis să fac multe dintre fotografiile acestui concert în unghi, deoarece mi s-a părut că se potrivește mai bine cu muzica și cu spectacolul fulminant (solistele erau în mișcare fierbinte). Nikon D3S cu 4,0/24-120mm Nikkor la o distanță focală de 24mm. 1/400 secundă, Diafragmă 4,0, ISO 3.200.
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.10: Jamie Cullum la concert în Heimathafen Berlin pe 17 aprilie 2013. Fotografiile luate în unghiuri oarecare par adesea mai moderne și mai dinamice. Canon EOS-1D X cu EF 2,8/70-200mm la o distanță focală de 80mm. 1/160 secundă, Diafragmă 2,8, ISO 5.000. Prioritate de obturare (automată de diafragmă) cu metodă de măsurare a expunerii prin spotmetering.
(Foto © 2013: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
8.5 Fotografii abstracte
Primul obiectiv al fotografilor de concerte este de obicei ca artistul sau artista de pe scenă să poată fi recunoscut cât mai bine în fotografiile realizate. Doar astfel rezultatele pot fi vândute redacțiilor, întrucât fanii își doresc să își recunoască idolii în imaginile respective.
Cu toate acestea, fotografiile mai abstracte pot avea uneori farmecul lor; de exemplu, atunci când nu sunt destinate să fie folosite pentru rapoartele editoriale despre un anumit concert.
Când sunt necesare fotografii care să simbolizeze "doar" termenii "concert", "muzică live" sau pur și simplu "muzică", fotografiile abstracte sunt prima opțiune. Acestea sunt "neutre", așa că spunem. (Lucrurile stau altfel în cazul în care pe fotografiile ar recunoaște, de exemplu, muzicieni sau trupe cunoscute precum Udo Lindenberg, The Rolling Stones, AC/DC sau Rihanna: Privitorul va asocia imediat o anumită direcție muzicală sau stil, ceea ce nu ar fi dorit de fapt într-un articol despre muzică live în general).
Figura 8.11: Milow pe 1 septembrie 2011. Chiar dacă solistul se află complet în umbra luminii atmosferice, el este totuși (pentru cei inițiați) recunoscut datorită poziției sale tipice a corpului și chitarei și a formei capului său. Datorită acestui roșu intens și a efectului grafic abstract, această fotografie îmi place încă foarte mult. Nikon D3S cu 4,0/24-120mm Nikkor la o distanță focală de 24mm. 1/200 secundă, Diafragmă 4,0, ISO 1.600. Setarea manuală a parametrilor de expunere. (Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.12: Tot un fotografie abstractă, de această dată cu un toboșar la concertul live. Lumina și ceața, împreună cu puținele elemente de imagine recunoscute (conturul toboșarului și instrumentul său), fac din fotografie un document neobișnuit, dar spectaculos al unui concert live plin de emoție. Nikon D3S cu 4,0/24-120mm Nikkor la o distanță focală de 120mm. 1/200 secundă, Diafragmă 4,0, ISO 2.500. Setarea manuală a parametrilor de expunere.
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
8.6 A focaliza în mod precis
Mulți începători în fotografie nu folosesc focalizarea automată în mod specific (de exemplu, prin utilizarea unei singure zone de focalizare automată), ci au întreaga zonă de focalizare activată. Prin urmare, nu știu de fapt pe care dintre zonele de focalizare se va decide aparatul foto de fiecare dată.
Acest lucru poate duce la apariția multor fotografii focalizate greșit. Deoarece camerele foto se concentrează pe obiectul la care distanța față de fotograf este cea mai scurtă (în multe cazuri, acesta este de exemplu suportul de microfon), numeroase fotografii nu vor prezenta focalizat elementul foarte important în imagine (de obicei fața muzicianului).
Deci este mai bine să lucrați în mod specific cu focalizarea automată. Eu prefer să folosesc în principal zona de focalizare din mijloc (deoarece este cea mai performantă pe majoritatea camerelor). Prin atingerea ușoară a declanșatorului, valoarea distanței este salvată (împreună cu măsurarea expunerii, de altfel). Și după ce am schimbat rapid camera astfel încât compoziția să corespundă cu așteptările mele, nu mai trebuie decât să apăs complet butonul declanșatorului.
De multe ori, este însă recomandat să folosiți o zonă de focalizare care nu este în centrul vizorului, ci mai sus în format vertical, de exemplu. Astfel puteți renunța la mișcarea rapidă a camerei. Acest lucru este util întotdeauna atunci când se fac multe fotografii consecutiv, în cazul în care distanța față de elementul cel mai important în imagine este aproximativ întotdeauna același. Aceasta este des întâlnită în portretele muzicienilor, atunci când artistul nu se mișcă prea mult (de exemplu, pentru că este la suportul de microfon).
Figura 8.13: Aici am fotografiat chitaristul BAP- la concertul din 24 august 2011. Expresia fericit-satisfăcută a artistului a fost evidențiată în această fotografie realizată de mine, deoarece am fotografiat cu o deschidere mare (și astfel cu o adâncime mică de câmp). Astfel, atât fundalul cât și primerul nu distrag atenția de la fața artistului. Nikon D3S cu Nikkor 1,4/85mm. 1/400 secundă, deschidere 2,2, ISO 1.250.
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.14: Deoarece fața chitaristului de la RUNRIG (concertul din 29 august 2012) era în mare parte acoperită de umbră, am decis să-mi îndrept focusul către gâtul chitarei în această fotografie. Neclaritatea din fața chitaristului nu deranjează în acest caz, deoarece prin umbră, anonimatul artistului este deja evident. Rezultatul este o fotografie de muzician (neutrală) care poate fi folosită pe teme (Live-) muzicale. Nikon D4 cu Nikkor 1,4/85mm. 1/1600 secundă, deschidere 2,2, ISO 2.500.
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
8.7 Format vertical sau orizontal?
Din moment ce majoritatea camerelor foto profesionale au fost echipate cu mânere pentru format vertical, formatul vertical este ales aproape la fel de des ca şi formatul orizontal din motive estetice. Camerele stau la fel de confortabil în mână cu mânerul pentru format vertical, la fel cum stăteau în trecut doar pentru format orizontal. În unele domenii ale fotografiei se poate afirma cu încredere că se fac fotografii mai des în format vertical (de exemplu, în fotografie de modă).
În fotografia concertelor, ambele formate sunt întâlnite în mod egal. Există suficiente motive care funcționează perfect în format vertical, și altele care „cer“ practic formatul orizontal.
Figura 8.15: Acest motiv se potrivește perfect pentru formatul vertical: Faptul că chitaristul își ține mâinile ridicate pe deasupra capului său a determinat practic formatul pentru mine. Nikon D800 cu Nikkor 2,8/70-200mm la o distanță focală de 155mm. 1/250 secundă, deschidere 4,0, ISO 800.
(Foto © 2013: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.16: Concert BAP- în cadrul Festivalului Cortului în Bochum la 24 august 2011. Datorită poziției inclinate a chitaristului, el s-a potrivit mai bine împreună cu gâtul chitarei în format (vertical). Nikon D3S cu Nikkor 1,4/85mm. 1/320 secundă, deschidere 2,0, ISO 1.250. Prioritate la deschidere (automat de timp).
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.17: Kraftwerk la concertul lor din Tempodromul din Berlin la 26 martie 2004. Aici stilul strict-drept al compoziției se potrivește excelent cu muzica construită de Kraftwerk (fondată în urmă cu peste 44 de ani și care a avut primul lor hit mare acum exact 40 de ani: „Autobahn“; cu condiția să nu considerăm cântecul „Ruckzuck“ lansat în 1971 drept acesta). Până în prezent, dintre membrii fondatori a rămas doar Ralf Hütter. Florian Schneider, de asemenea membru fondator care a părăsit trupa Kraftwerk abia în 2008, era încă activ în trupa la momentul acestei fotografii din 2004.
(Foto © 2004: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
8.8 Pătrat ca opțiune
Formatul pătrat este cel mai neobișnuit dintre formatele „tipice“ de fotografie. Răspândirea sa a fost mai mare în trecut datorită camerelor foto de format mijlociu 6x6. Desigur, chiar și astăzi există formatul de cameră pătrată; totuși, procentajul a scăzut semnificativ.
Cu toate acestea, pentru oricine există opțiunea de a trece ulterior, în timpul editării imaginii, la formatul pătrat. Este totuși un format foarte interesant, motiv pentru care decizia de a-l alege nu ar trebui să fie luată doar pentru că se dorește eliminarea elementelor deranjante din imagine (prin tăierea unei părți a imaginii).
Figura 8.18: Sunrise Avenue la concertul ZFR din Bochum la 27 august 2012. Chiar dacă chitaristul a fost plasat la marginea stângă a imaginii de mine, pătratul este în acest caz formatul optim, pentru că astfel și toba își găsește locul în imagine. Nikon D4 cu Nikkor 2,8/24-70mm la o distanță focală de 24mm. 1/320 secundă, deschidere 2,8, ISO 3.200. Prioritate la deschidere (automat de timp).
(Foto © 2012: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.19: Nimeni nu interpretează „băiatul rău“ cu atâta pricepere ca Billy Idol (aici o fotografie de la concertul său din 27 noiembrie 2005 din Berlin). Fața, împreună cu degetul arătător ridicat, se potrivesc perfect în formatul de imagine pătrat.
(Foto © 2005: DAVIDS/Sven Darmer – www.svendarmer.de)
Figura 8.20: În această fotografie nu am vrut să tai suportul de microfon – așa că am ales formatul de imagine pătrat. Soluția în format vertical ar fi arătat un microfon intrând în cadru, care practic (în fotografie) ar fi venit din nimic. Nikon D800 cu Nikkor 2,8/70-200mm la o distanță focală de 105mm. 1/500 secundă, deschidere 4,5, ISO 800.
(Foto © 2013: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Figura 8.21: Concert Noi suntem eroii- la 25 august 2011. Tobețarul Pola Roy în acțiune. Tobețarii împreună cu instrumentele lor sunt de obicei cele mai bine reprezentate în formatul de imagine pătrat. Cel puțin, dacă se dorește să se arate instrumentul ca întreg (netaiat). Acest lucru se datorează structurii acestui instrument numit și „țintă“. Nikon D3S cu Nikkor 1,4/85mm. 1/250 secundă, deschidere 3,5, ISO 2.000. Setare manuală.
(Foto © 2011: Jens Brüggemann – www.jensbrueggemann.de)
Observație
Cei mai mulți fotografi de concerte vor folosi camere sistem profesionale (adicatelea camere cu obiective interschimbabile) în raportul de aspect 2:3 (full-frame DSLR = 24mm x 36mm). Astfel, majoritatea fotografiilor vor fi „construite” fie în format peisaj, fie în format portret atunci când sunt compuse prin vizorul camerei.
Cu toate acestea, din punct de vedere al designului, nu ar trebui să deveniți „robi” ai formatului camerei voastre. Alte formate pot avea și ele un farmec. Totuși, ar trebui să aveți grijă să nu alegeți „formatate” care să fie percepute de privitor ca fiind neharmonioase.
Formatul pătrat este un format foarte „strict”, dar își trage farmecul din faptul că nu este întâlnit prea des. În această privință, este potrivit și pentru fotografia de concerte, cu condiția ca elementele fotografiei să umple corespunzător cadru.
Încercați, de exemplu, la următoarea ședință foto de concert, să vă orientați conștient către formatul pătrat încă de la momentul realizării fotografiilor. Pentru aceasta, trebuie doar să vă imaginați că eliminați marginile laterale ale formatului peisaj. Rezultatul va fi, cu siguranță, fotografii de concerte care sunt atât neobișnuite, cât și captivante în același timp.
